Download Balzac PDF

TitleBalzac
File Size141.8 KB
Total Pages8
Table of Contents
                            Repere biografice
                        
Document Text Contents
Page 1

HONORE DE BALZAC
(1799-1850)

Repere biografice
În acreditarea ideii că marile curente literare şi mai cu seamă
epocile de rezonanţă în istoria literaturii îşi sintetizează esenţa
în câte un mare exponent al vieţii politice, militare, ştiinţifice
şi culturale, realizmul francez se exprimă prin opera lui Balzac. De altfel s-a afirmat
că opera sa rămâne documentul cel mai extraordinar al societăţii timpului său,
mărturie şi muzeu viu al unui secol francez (Albert Thibaudet). Din perspectiva
timpului însă Balzac a făcut pentru Franţa mai mult decât Ludovic-Filip, întrucât a
conservat un secol din istoria ei într-o operă pe cât de vastă, pe atât de reprezentativă.
Pe de altă parte, ca orice geniu, Balzac îşi depăşeşte timpul şi epoca , făcând din
doctrina realistă un model de lectură şi realizare a romanului, care a zdrunciunat
vechile concepţii şi a devenit lege în materie de gust literar pentru întregul secol ce i-a
urmat, aşa cum subliniază Brunetière : “de cincizeci de ani un bun roman e acela care
seamănă cu un roman de Balzac, aşa cum de o sută de o sut cincizeci de ani o
comedie bună este aceea care seamănă cu o comedie de Molière”.

BERNARD-FRAN COIS BALZAC
Originalitatea sa, devenită proverbială la Tours, se manifesta deopotrivă în vorbele
ca şi în faptele salr ; nu făcea şi nu spunea nimic asemănător altora ; Hoffmann ar fi
făcut din el un personaj al povestirilor sale fantastice. Tatăl meu îşi bătea adesea joc
de oameni, acuzîndu-i că-şi făuresc neîncetat propria nefericire ; nu putea sa dea ochii
cu o faptă pocită fără a se mînia pe părinţii respectivi, şi mai ales pe cîrmuitori, mai
puţin grijulii de înbunătăţirea rasei umane decît de aceea a animalelor. În privinţa
acestui subiect extrem de delicat avea terii ciudate, pa care le argumenta într-un mod
nu mai puţin ciudat:
“Dar la ce bun să-ţi publici ideile? ”spunea el plimbîndu-se prin odaie, în haina sa
călduroasă de mătase brun-roşcată, şi cu capul înfundat de cravata groasă, la modă pe
vremia Directorului. “O să aud iar că mi se spune original (titulatura asta îl scoase din
sărite)” şi pe lume nu va fi nici măcar un slăbănog sau un rahitic mai puţin !…

Soţia sa îl puse la grea încercare răbdarea şi filozofia. Frumoasă, cu trăsături
regulate, cu o faţă fină şi ascuţită, cochetă, adeseori rigidă şirece,era ofemeie şi
jumătate, dar un suflet uscat. Primise o educaţie aleasă, la Les Dames de Saint-
Gervais, la Paris. Doamna Balzac credea în ştiinţele oculte,în vrăjitoare şi în
somnabuli.

Similer Documents