Download Florin Toma - Floricultura ID PDF

TitleFlorin Toma - Floricultura ID
File Size6.1 MB
Total Pages348
Table of Contents
                            Prima pagina.pdf
cuprins.pdf
Prefata.pdf
Cap. I.pdf
	
	Cap. I. LOCUL ȘI ROLUL FLORILOR ÎN VIAȚA OMULUI ȘI ÎN PRODUCȚIA HORTICOLĂ
	
	1.1. Florile – mesager al gândurilor și
	sentimentelor umane
Cap. II.pdf
	Fig. 2.2.3. Plantă cu creştere        Fig. 2.2.4. Plantă cu creştere
	
	Fig. 2.2.7. Plantă cu creştere      Fig. 2.2.8. Plantă cu creştere
	În seră se cultivă speciile originare din zonele calde ale globului, pretențioase față de căldură, destinate producerii de flori tăiate (anturium, cala, crizantema, frezia, garoafa, gerbera, streliția, trandafir, etc.) sau plante cultivate în ghivece pentru decorul interioarelor (decorative prin flori, frunze sau fructe).
Cap. III.pdf
	Existenţa organismelor de orice fel se desfăşoară normal numai în cadrul unui complex de factori ai mediului ambiant, bine determinaţi, în funcţie de particularităţile climatice ale zonelor în care acestea s-au format şi au evoluat.
		Exemple de substraturi pentru speciile floricole
		Specia
Cap. IV.pdf
	Fig. 4.2.7.1. Bulbi de tuberoze     Fig.4.2.7.2. Bulbi aerieni la Lilium
	
	Fig. 4.2.9.1. Tubercul de                        Fig. 4.2.9.2. Tubercul de
	Begonia    Cyclamen
		Fig. 4.3.1. Vase cu plante regenerate
			prin culturi de ţesuturi“in vitro”
		organe
		bulboase, rădăcini
			Fig. 4.3.3. Hota cu flux laminar şi camera climatică
Cap. V.pdf
	
	Pregătirea substraturilor de cultură organice şi a interiorului serei pentru un nou ciclu de producţie presupune executarea mai multor operaţii dintre care dezinfecţia, termică sau chimică reprezintă lucrarea de bază.
		Fig. 5.2.1.3.1. Tutoratul şi palisatul plantelor floricole
		Fig. 5.2.2.1.1. Culturi hidroponice la lalele
Cap. VI.pdf
Cap. VII. Specii floricole cultivate ca plante in ghivece pentru decorul interioarelor.pdf
Cap. VIII. Specii floricole cultivate pentru producerea florilor taiate.pdf
Cap. IX. Specii floricole cultivate pentru decorul parcurilor si gradinilor.pdf
	Fig. 9.5.1.1. Schema de producere a materialului săditor la
	
	Spre deosebire de speciile perene hemicriptophyte, în cazul speciilor geophyte, mugurii care asigură supravieţuirea plantelor în timpul perioadei de repaus şi reluarea vegetaţiei sunt amplasaţi pe formaţiuni subterane îngroşate, depozitare de substanţe de rezervă. Aceste formaţiuni sunt reprezentate de bulbi, tuberobulbi (cormi), rizomi, rădăcini tuberizate, tuberculi.
	Perioada de repaus a speciilor perene geophyte poate fi amplasată fie iarna, când este indusă de frig şi umezeală, fie vara, când este determinată de secetă şi temperaturile foarte ridicate. Comparativ cu speciile hemicriptophyte, geophytele se caracterizează, în marea lor majoritate, printr-o prezenţă de durată mai scurtă în cadrul parcurilor şi grădinilor. Unele înfloresc primăvara, altele vara iar altele toamna, puţine fiind speciile al căror efect decorativ se menţine o perioadă mai îndelungată, din primăvară sau vară până toamna (Begonia, Canna, Dahlia).
	Speciile perene geophyte au mugurii care asigură supravieţuirea plantelor în timpul perioadei de repaus şi reluarea vegetaţiei amplasaţi pe formaţiuni subterane îngroşate precum bulbi, tuberobulbi (cormi), rizomi, rădăcini tuberizate, tuberculi. Aceste formațiuni servesc la înmulțire și la înființarea culturilor.
	Perioada de repaus a speciilor perene geophyte poate fi amplasată fie iarna, când este indusă de frig şi umezeală, fie vara, când este determinată de secetă şi temperaturile foarte ridicate.
	Speciile perene geophyte înfloresc o perioadă mai scurtă, primăvara (Galanthus, Hyacinthus, Iris, Muscari, Narcissus, Tulipa), vara (Acidanthera Dahlia, Gladiolus, Polyanthes) sau toamna (Colchicum), puţine fiind speciile al căror efect decorativ se menţine o perioadă mai îndelungată, din primăvară sau vară până toamna (Canna, Dahlia).
Ultima pagina.pdf
                        
Document Text Contents
Page 1

Conf. Univ. Dr. FLORIN TOMA


FACULTATEA DE HORTICULTURĂ

BUCUREŞTI


















FLORICULTUR

Page 174

175

Florile sunt tubuloase, albastre, lungi de până la 7 cm, protejate de bractei
colorate în roşu–strălucitor.


7.4.8. VRIESEA – familia Bromeliaceae


Genul Vriesea include circa 250 specii, în marea lor majoritate epifite, originare

din pădurile tropicale existente în arealul delimitat de sudul SUA, America Centrală şi
America de Sud. Cea mai cunoscută specie a genului este Vriesea splendens (Brongn.)
Lem. Planta se caracterizează printr-o rozetă tipică, alcătuită din frunze lineare, lungi de
circa 80 cm, frumos arcuite, colorate în verde–măsliniu brazdat transversal cu verde–
argintiu sau brun–roşcat. Florile sunt tubuloase, galbene, protejate de bractei roşii,
strălucitoare; sunt grupate în raceme spiciforme terminale puternic aplatizate, lungi de
circa 50 cm. Înfloresc vara şi pot fi utilizate atât ca plante în ghiveci cât şi ca flori tăiate.




Rezumat

Ca i orhideele, bromeliile sunt, în marea lor majoritate, epifite, caracterizate

printr-un sistem radicular superficial, foarte fin, cu r d cinile sub iri i fragile; ele
impresioneaz fie prin caracterele frunzelor, fie ale florilor iar în unele cazuri, atât ale
frunzelor cât i ale florilor.

Frunzele bromelilor sunt coriacei, mai mult sau mai pu in concave i arcuite,
înguste sau mai late, cu sau f r spini pe margine, dispuse într-o rozet cu aspect de
cornet. În acest cornet se acumuleaz apa din precipita ii.

Coloritul frunzelor este foarte variat, întâlnindu-se nuan e foarte diferite de
verde, ro u, roz, violet sau albastru, unicolore, marmorate sau striate.

Florile, pornind din cornetul de frunze, sunt de asemenea, foarte variate ca
form , m rime, culoare i dispunere, având o durat scurt de decor. Ele sunt îns
înso ite de bractei persistente, colorate în nuan e foarte vii de ro u, roz, violet, galben,
albastru, crem. La unele specii florile sunt mai pu in dezvoltate, inferioare din punct de
vedere decorativ frunzelor în timp ce la altele florile sunt mai bine i frumos dezvoltate,
fiind folosite i ca flori t iate; la alte specii atât florile cât i frunzele sunt la fel de
interesante din punct de vedere decorativ. Dup înflorire i fructificare planta mam
moare, locul ei fiind luat de drajonii care se formeaz la baza acesteia i care în func ie
de specie, au o cre tere mai lent sau mai rapid .

Din punct de vedere al exigen elor ecologice, bromeliile sunt considerate plante
de ser cald i umed . Temperatura optim variaz între 20 i 28 °C, în func ie de
specie; chiar i iarna, temperatura optim nu trebuie s scad sub 15–16 °C. O
temperatur mai mare cu 2–3 °C la nivelul substratului fa de temperatura din
atmosfer este benefic pentru cre terea i înflorirea plantelor.

Solicit o umiditate moderat la nivelul substratului îns au nevoie de o
umiditate atmosferic ridicat , de 80–85 %, fiind plante sensibile la aerul închis, cald
i uscat, specific apartamentelor. Prefer semiumbra i tolereaz bine i umbra îns în

aceste condi ii coloritul frunzelor i al florilor î i pierde din intensitate; speciile cu
frunze epoase i colorate în nuan e de violet i cenu iu suport bine soarele direct i
cap t un colorit palid, mai pu in interesant în condi ii de umbr . Având în vedere

Page 175

176

sistemul radicular superficial şi foarte fragil, caracteristic majorităţii speciilor epifite,
bromeliile solicită un substrat foarte uşor, poros, bine drenat, cu pH-ul acid (5–6),
alcătuit din componente care permit o bună aerisire la nivelul rădăcinilor (turbă
fibroasă, muşchi vegetal, pământ de conifere, pământ de ferigi, pământ de ericacee,
etc.). Tot pentru realizarea unei bune aerisiri la nivelul rădăcinilor se recomandă ca
vasele de cultură să fie mai mult joase decât înalte şi să prezinte orificii şi pe pereţii
laterali (foarte practice sunt, de exemplu, coşurile din împletituri de răchită).

Înmulţirea bromeliilor se realizează prin seminţe şi separarea drajonilor care se
formează la baza plantelor mamă după înflorire. Unele specii (ananasul) se înmulţesc
şi prin butaşi de vârf de lăstari.

Îngrijirea bromeliilor este destul de uşoară, dacă se respectă condiţiile specifice
pentru fiecare factor de mediu în parte. Menţinerea temperaturii în intervalul 20–28 °C
în timpul sezonului cald, asigurarea unui prag termic minim de 16 °C iarna, menţinerea
substratului permanent reavăn şi pulverizarea repetată a plantelor pentru asigurarea
unei umidităţi atmosferice ridicate, de 80–85 %, asigurarea luminii în acord cu
exigenţele speciilor aşa cum s-a precizat la exigenţele ecologice, sunt principalele
lucrări de îngrijire aplicate bromeliilor. Pe lângă udarea directă a substratului
cornetul de frunze se va menţine permanent plin cu apă, având grijă ca la interval de
1,5–2,0 luni apa să fie înlocuită total cu apă proaspătă, uşor acidă. Pentru udatul
substratului se va folosi, de asemenea, apă uşor acidă, cu temperatura de 28–30 °C. La
interval de o lună se fac tratamente cu substanţe pe bază de cupru (Dithane M 45 0,2
%, Ridomil 48 0,3 %, Benlate 0,2 %, etc.) pentru prevenirea atacului de Fusarium şi
Pytium. Pe tot parcursul sezonului cald se fac fertilizări faziale lunare cu îngrăşăminte
minerale complexe aplicate sub formă de soluţii cu concentraţia de 0,05–0,1 %.


Întrebări:

1. Cum explica i dispunerea în cornet a frunzelor de bromelii ? Care este

implica ia practic a acestei particularit i ?
2. Cum clasifica i speciile de bromelii în raport cu importan a florilor ?
3. Cum caracteriza i exigen ele ecologice ale bromeliilor? Detalia i i

exemplifica i pe specii.
4. Care sunt metodele de înmul ire întâlnite la bromelii ? Detalia i i

exemplifica i pe specii.
5. Care sunt lucr rile de îngrijire aplicate bromeliilor ?
6. Recunoa te i speciile de bromelii prezentate folosindu-v de plan ele color

de pe CD-ul ata at la sfâr itul cursului.

Bibliografie

1. Băla Maria, 2007. Floricultur general i special . Ed de Vest, Timi oara.
2. Cantor Maria, 2003. Floricultur general i special . Ed. Risoprint, Cluj–Napoca.
3. Şelaru Elena, 2006. Plante de apartament. Ed. Ceres, Bucure ti.
4. Toma Fl., 2003. Floricultur i gazon. Vol. I, Ed. Cris Book Universal Bucure ti.
5. Toma Fl., 2009. Floricultur i Art floral . Vol. I i III. Ed. InvelMultimedia

Bucure ti.

Similer Documents