Download Lozovan Eugen - Dacia Sacra v.1.0 PDF

TitleLozovan Eugen - Dacia Sacra v.1.0
File Size1.8 MB
Total Pages289
Table of Contents
                            În loc de prefaţă
Dacia alexandrină
Dacia sacră
Bizanţul şi romanitatea scitică
Romani şi barbari pe cursul mijlociu al Dunării
Oraşe, câmpii şi drumuri în Romania Orientală
De la Marea Baltică la Marea Neagră
Varangii la Bizanţ
Rurik şi Dragoş
	DE DIGNITATE VITAE
Dialog cu C. Noica
Notă asupra ediţiei
Eugen Lozovan (1929-1997) Repere biografice
                        
Document Text Contents
Page 144

macedo-români găsim: Gărdetsu, Vilardi, Gardik’i.105

Prezenţa numeroaselor toponime Grădişte şi Horodişte106

arată mai puţin o aşezare slavă cvasi-urbană, ci mai
degrabă confirmă existenţa unor aglomerări autohtone.
Găsim denumirea de grădişte aproape întotdeauna în
apropierea ruinelor antice; după părerea noastră ele nu fac
decât să traducă termenii de cetate şi *dana. Primele
atestări sunt târzii: începutul secolului al XV-lea (1409-
1411-1415); termenul slav107 a fost, la rândul său şi destul
de curând, tradus în anumite regiuni prin corespondentul
maghiar Várhely. Numeroasele nume de locuri Sălişte (sl.
selo „sat” + sufixul colectiv – ište) sunt mai caracteristice
toponimiei slavo-române, pentru că reflectă predominanţa
mediului de locuit rural.108 Trebuie să atragem atenţia
asupra semantismului: selište nu înseamnă altceva decât
„colectivitate de case”109, aşezare provizorie lipsită de o
organizare defensivă. Suntem departe de rolul de fossatum
şi de civitas. Aici putem surprinde linia de demarcaţie între
cele două civilizaţii.

Pe scurt, slavii sunt cei care instalaţi în Dacia şi Scythia
Minor au dat lovitura decisivă vieţii citadine din cele două
provincii,110 căreia i-au şters urmele materiale şi lingvistice.
Singura contribuţie slavă la salvarea toponimiei vechi
constă în faptul că a întărit denumirile înrudite (*terg, *trag,
*trûgû) sau că le-a tradus (cetate, *daua, grădište).
Celelalte aglomerări umane (grad, selište) nu arată un
început de urbanizare, nici organizarea defensivă a
mediului de locuit.

După luptele pe care ungurii le-au dus împotriva
românilor, începând din secolul al X-lea, pentru cucerirea
Transilvaniei,111 viaţa acestei provincii a rămas încă un timp
dominată de câmpie. Locuitori ai stepei – ca şi slavii –,
ungurii nu aveau mijloacele de a dezvolta o viaţă citadină la
instalarea lor în Dacia Traiană.112 Rolul acesta îl vor juca
colonii germani – hospites regis – chemaţi în secolul al XII-
lea de regele Geza II pentru apărarea teritoriului. Din patria

144

Page 145

lor mosello-rhenană, „saxonii” (saşii) au adus sistemul
organizării urbane care, în cursul secolelor, avea să se
răspândească şi să fie împrumutat în acelaşi timp de unguri
şi de români.113 Recunoscând rolul pe care „saxonii” l-au
jucat în fondarea oraşelor transilvănene, nu anulăm vreun
argument privind continuitatea latină în Dacia.114 Pentru
cine cunoaşte caracterul dominant al vieţii româneşti –
habitatul rural – faptul nu are nimic uimitor: nu există oraşe
româneşti vechi deoarece locuitorii ţării au continuat să
trăiască în mod anonim la ţară şi au ajuns foarte târziu la
viaţa urbană.115 Putem distinge în Transilvania următoarele
straturi toponimice: 1) românesc, cel mai vechi cuprinzând
numele munţilor şi ale cursurilor de apă, cu excepţia
numelor de oraşe;116 2) german, cuprinzând numele
aglomerărilor urbane şi rurale mai dezvoltate: -burg, -stadt,
-markt, -häusen, -hütten, -dorf; 3) maghiar care în
majoritatea cazurilor nu este decât traducerea sau
adaptarea denumirilor germane sau româneşti: -vár,
-várhely, – falva.

Numele „saxon” al Transilvaniei – Siebenbürgen –
reflectă prima etapă de reurbanizare a provinciei. Atestările
cele mai vechi datează din secolul al XIII-lea şi se pare că
avem de a face cu o traducere din diplomele ungaro-latine:
terra septem urbium, terra septem castrorum; adaptarea
slavă corespunzătoare este: Sedmihradsko,
Sedmogradska117.

Toponimele „saxone” sunt în mod normal legate de
aşezările colonilor; astăzi încă, regiunea locuită de ei
depăşeşte rareori zona ocupată de strămoşii lor; în schimb,
au rămas foarte puţine din vechile semnificaţii. Nu o să
enumerăm aici toate numele de locuri „saxone” (săseşti)118.
După statistica întocmită de Sever Pop,119 sufixul -dorf
apare în 130 de nume de locuri, -burg, în 28, -stadt în 8,
-markt în 7. Ar fi de adăugat numele înrudite cu Siedler şi
Niederlassung, care arată clar caracterul de colonii al
aşezămintelor săseşti: Sedler, Durles, şi Burglos.120 Uneori

145

Page 289

Cuprins

Dacia alexandrină ............................... 3

Dacia sacră ........................................ 8

Bizanţul şi romanitatea scitică .......... 60

Romani şi barbari pe cursul mijlociu al
Dunării ........................................... 102

Oraşe, câmpii şi drumuri în Romania
Orientală ........................................ 132

De la Marea Baltică la Marea Neagră
...................................................... 184

Varangii la Bizanţ ........................... 231

Rurik şi Dragoş ............................... 234

Dialog cu C. Noica ........................... 262

Notă asupra ediţiei ......................... 279

Eugen Lozovan (1929-1997) Repere
biografice ....................................... 281

289

Similer Documents