Download Tom Rob Smith - Copilul 44 PDF

TitleTom Rob Smith - Copilul 44
File Size1.1 MB
Total Pages245
Document Text Contents
Page 1

Uniunea Sovietică
Ucraina
Satul Cervoi

25 ianuarie 1933

Cum Maria hotărâse să-şi pună capăt zilelor, pisica ei va trebui să se descurce
singură. Avusese grijă de această pisică mult dincolo de punctul în care a o întreţine
avea vreun sens. Şoarecii şi şobolanii fuseseră de mult prinşi şi mâncaţi de către
săteni. La puţin timp după aceea, dispăruseră şi animalele domestice. Toate, cu
excepţia uneia, a acestei pisici, pisica ei, pe care o ţinuse ascunsă. De ce o păstrase?
Pisica reprezenta ceva pentru care să trăieşti, un suflet pe care să-l protejezi şi să-l
iubeşti, un suflet pentru care merita să supravieţuieşti. Jurase că va continua să
hrănească această pisică până în ziua în care nu se va mai putea hrăni pe sine. Iar
această zi sosise. Îşi tăiase deja cizmele în fâşii subţiri pe care le fiersese împreună cu
nişte urzici şi seminţe de sfeclă. Săpase deja ca să găsească râme, supsese deja
scoarţa copacilor. În dimineaţa aceasta, cuprinsă de o febră delirantă, roase piciorul
unui scaun de bucătărie pe care-l mestecă încontinuu până când aşchiile începură să-
i sară dintre gingiile sângerânde. Pisica o văzu şi se refugie sub pat, de unde refuză să
se mai arate, chiar dacă Maria îngenunchease şi încercase s-o ademenească afară.
Aceasta fu clipa în care Maria se hotărî să-şi ia viaţa; nu mai exista nimic de mâncat şi
nimic de iubit.

Maria aşteptă să se lase noaptea înainte să dea drumul pisicii. Îşi imagina că sub
protecţia întunericului avea o şansă mai mare să ajungă până la pădure fără să fie
văzută de cineva. Dacă cineva din sat ar fi văzut felina, probabil că s-ar fi apucat s-o
vâneze. Chiar dacă nu mai avea decât doi paşi până la propria moarte, gândul că
pisica ei ar putea sfârşi ucisă o întrista teribil. Aşa că se linişti cu gândul că şansele
erau totuşi de partea pisicii. Într-o comunitate în care adulţii mestecau bulgări de
pământ sperând să dea de furnici sau de ouă de insecte, într-o comunitate unde copiii
răscoleau bălegarul cailor în speranţa că vor da de seminţe nedigerate, iar femeile se
luptau pentru un os, Maria era sigură că nimeni nu-şi imagina că ar mai putea exista
o pisică vie.

*

Lui Pavel nu-i venea să-şi creadă ochilor. Era neobişnuit de slabă, cu ochi verzi şi
blană pestriţă. Era fără doar şi poate o pisică. Strângea lemne pentru foc când văzu
animalul zbughind-o din casa Mariei Antonovna, traversând uliţa înzăpezită şi
îndreptându-se către pădure, îşi ţinu respiraţia şi privi în jur. Nimeni altcineva n-o
văzuse. Nu mai era nimeni în jur; nicio fereastră nu era luminată. Câteva firicele de
fum, singurul semn că cineva trăia acolo, se ridicau din mai puţin de jumătate dintre

Similer Documents